În ziua de 25 octombrie a avut loc la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București o conferinţă internaţională de mare anvergură, care s-a focusat asupra memoriei sociale. În prima secţiune s-au dezbătut efectele şi ecoul din România al evenimentelor din `56. Gabriel Andreescu, activist pentru drepturile omului şi profesor la Universitatea Bucureşti, a adus un omagiu istoricului Mihnea Berindei, unul dintre reprezentanţii entuziasmaţi ai reconcilierii româno-maghiare, de numele căruia se leagă mai multe iniţiative de după 1956 care aveau menirea de a realiza această reconciliere. În expunerea sa Gabriel Andreescu a trecut în revistă aceste iniţiative, inclusiv declaraţia de la Budapesta din 1989. Legat de tematică a citit pasaje din scrisorile ascultătorilor români ai postului Radio Europa Liberă, care ovaţionau revoluţia maghiară. A urmat prelegerea intitulată Rolul Revoluţiei din 1956 în relaţiile dintre organele de securitate din România şi Ungaria, susţinută de istoricul Jánosi Csongor, care a arătat prin intermediul a două cazuri concrete cum se făcea schimb de informaţii între organele de securitate române şi maghiare, în ciuda neîncrederii reciproce. În finalul secţiunii a luat cuvântul istoricul Ioana Boca, rememorând evenimentele din 1956 din România, accentuând faptul că în România nu au avut loc evenimente în masă decât la Timişoara, căci organele de securitate erau foarte ageri şi au reacţionat imediat la cel mai mic semn atât la Cluj, cât şi la Bucureşti. Tocmai de aceea în România şi represaliile erau mult mai dure decât cele justificate de manifestaţiile stradale. În perioada dintre octombrie 1956 şi decembrie 1963 au fost întemniţaţi 25 000 de persoane, alţi 4 000 au fost internaţi fără sentinţă, şi numeroase sentinţe civile au fost pronunţate fals, pentru comiterea de infracţiuni economice, dar în realitate din motive politice. Între anii 1957 şi 1959 au fost executaţi 45 de persoane pentru aşa-zisă activitate antistatală.

A doua secţiune a conferinţei s-a desfăşurat pe tema relaţiei dintre biserică şi securitate, în perioada anilor cincizeci-şaizeci. Hatos Pál a prezentat politica oficială a statului papal din anii şaizeci, legat de Ostpolitica Vaticanului, interpretat de locutor pe de o parte ca efect al mişcărilor de stânga din Europa de Vest, şi pe de altă parte ca şi consecinţă a revoluţiei din 1956. În cele ce au urmat Cosmin Budeancă a trecut în revistă perioada de doi ani care a urmat punerii în libertate în ianuarie 1955 a lui Márton Áron, de la eliberarea din temniţă prin perioada de şedere forţată la Bucureşti, până la reîntoarcerea sa în scaunul episcopal din Alba Iulia, ceea ce a însemnat pentru episcop în continuare un arest la domiciliu. În această secţiune a luat cuvântul Konrad Bialecki, vicepreşedintele Institutului de Memorie Naţională din Polonia, care în expunerea sa a vorbit despre înlocuirea/decapitarea conducerii bisericii catolice poloneze. În acelaşi timp exponentul compară rezistenţa capilor diferitelor biserici faţă de organele de securitate comuniste, menţionându-i pe episcopul Márton Áron, cardinalul Mindszenty József şi cardinalul Stefan Wyszynski.

Conferinţa s-a încheiat cu o masă rotundă având titlul Memoria socială, la care au luat cuvântul Máthé Áron, vicepreşedintele Consiliului Naţional al Memoriei din Ungaria, Ioana Boca, cercetător la Muzeul Memorialul Sighet din Maramureş şi Nagy Mihály Zoltán, istoric, expert la Muzeul Márton Áron din Sândominic, care au prezentat instituţiile de memorie socială în primul rând prin intermediul instituţiilor pe care le reprezintă. Máthé Áron a adus în centrul atenţiei munca de cercetare şi rezultatele acesteia, Ioana Boca a evidenţiat numărul mare de vizitatori (75 000 de persoane anual), iar Nagy Mihály Zoltán a prezentat modul în care se promovează personalitatea episcopului Márton Áron în rândurile copiilor, în cadrul unor tabere de vară. La discuţii au participat şi Csendes László, vicepreşedintele Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), respectiv Cosmin Budeancă, din partea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Reprezentantul CNSAS a menţionat rolul acestei instituţii, referindu-se şi la colaborarea cu Arhiva de Istorie a Serviciilor de Securitate (ÁBTL), iar Cosmin Budeancă a prezentat demersurile IICCMER de a înfiinţa în viitorul apropiat un muzeu asemănător celui din Ungaria, Terror Háza (Casa Terorii).